Pelerinii care au trecut joi pragul mănăstirii orșovene Sfânta Ana din Episcopia Severinului şi Strehaiei, au avut parte de o bucurie duhovnicească înălțătoare. La altarul de vară al sfântului așezământ monahal au slujit în sobor trei ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române, din Oltenia și Banat, ieromonahi, preoți și diaconi.
A săvârșit jertfa euharistică Înaltpreasfințitul Părinte Irineu, Mitropolitul Olteniei, împreună cu Preasfințitul Părinte Nicodim, Episcopul Severinului și Strehaiei și Preasfințitul Paisie, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Timișoarei. Obștea de viețuitoare, condusă de Maica Stareță Iustina Popovici, au făcut din timp toate demersurile și pregătirile necesare pentru ca bunii creștini să aibă o ambianță adecvată rugăciunii și să fie feriți, pe cât posibil, și de disconfortul termic specific perioadei.
La finalul, Sfintei Liturghii, Întâistătătorul Mitropoliei Olteniei, Înaltpreasfințitul Părinte Irineu, a pus la inima credincioșilor cuvânt de învățătură, vorbind despre fericirea adormirii omului întru nădejdea dobândirii Împărăției lui Hristos, aducând exemplificări din semnificațiile sărbătorii curente. Părintele Mitropolit a arătat că numai o viață bineplăcută lui Dumnezeu, trăită pe făgașul credinței și al rânduielilor bisericești, poate asigura creștinului un loc în Rai, în familiaritatea Sfintei Treimi.
Întru aceeași nădejde, a vieții veșnice, a fost săvârșit și parastasul pentru ctitorii Sfintei Mănăstiri de pe Dealul Moșului. Dintre aceștia, se remarcă ziaristul interbelic Pamfil Șeicaru, legat cu făgăduință de aceste meleaguri. După săvârșirea ceremoniilor religioase, ierarhii, preoții, credincioșii și obștea monahală au luat parte la tradiționala agapă frățească.
Mănăstirea Sfânta Ana a fost ctitorită de Pamfil Şeicaru, care a luptat, în calitate de tânăr sublocotenent al Regimentului 17 Infanterie, în primul Război Mondial. Ceea ce l-a determinat să ridice un așezământ destinat viețuirii de obște este o întâmplare petrecută în anii războiului, care l-a marcat profund. În toamna anului 1916, chiar pe Dealul Moşului, ziaristul a fost acoperit cu pământ, alături de camaradul său de arme, Petre Găvănescu, de explozia unui obuz. Amândoi au scăpat cu viaţă, iar Şeicaru a făgăduit să ridice în acest loc, atunci când va avea posibilitaţi materiale, o mănăstire, în semn de mulţumire lui Dumnezeu, dar şi „în memoria tuturor eroilor care au căzut pentru o Românie Mare”, după cum nota el însuşi în actul de donaţie a mănăstirii către Mitropolia Olteniei, document notificat la München la 24 martie 1975.
Aşezământul monahal a fost construit între 1936 şi 1939, perioadă în care Şeicaru era director al ziarului “Curentul” şi deputat în Parlamentul României. În timpul comuniştilor, chiliile au fost transformate în locuri de cazare, în biserică funcţionând o discotecă şi un restaurant.
În anul 1990, Mănăstirea Sfânta Ana a fost preluată de proprietarul de drept, dându-i-se şi menirea pentru care a fost făcută. Astfel, abia în decembrie 1990, mănăstirea a fost sfinţită de episcopul Damaschin Severineanul, vicar al Mitropoliei Olteniei, ajutat de un sobor de preoţi localnici.Complexul monahal iniţial a fost alcătuit dintr-o biserică de lemn, cu elemente de stil tradiţional românesc şi chilii pe ambele părţi, ansamblul având forma literei „U”. În ultimul deceniu, a mai fost construită clopotniţa cu un altar de vară şi un fost bloc de alimentaţie publică în care funcţionează actualmente Muzeul memorial Pamfil Şeicaru, biblioteca, trapeza şi un atelier de croitorie.
(Sursa: episcopiaseverinului.ro)