În fiecare an, în ziua de 25 noiembrie, Biserica Ortodoxă îi sărbătoreşte pe Sfânta Mare Muceniţă Ecaterina şi pe Sfântul Mare Mucenic Mercurie. Mai multe biserici din ţara noastră îi au ca ocrotitori pe cei doi sfinţi mucenici şi îşi prăznuiesc hramul.
1. Sfânta Mare Muceniţă Ecaterina s-a născut şi a crescut în oraşul Alexandria Egiptului. Provenind dintr-o familie de rang înalt, Ecaterina a beneficiat de multe privilegii, a studiat foarte mult, astfel că, la vârsta de 18 ani, era cunoscută pentru frumuseţea şi înţelepciunea sa. Fiind destul de greu să găsească pe cineva care să fie pe placul fiicei sale, mama se hotărăşte să o ducă pe Ecaterina la un părinte duhovnicesc ce locuia în afara cetăţii. Aici află Ecaterina despre învăţătura creştină, însuşindu-şi anumite cunoştinţe despre Mântuitorul Iisus Hristos, iar la finalul discuţiei, părintele îi dăruieşte o icoană a Maicii Domnului cu Pruncul Iisus în braţe. În acea vreme, împăratul Maximin Daia (305-314) a venit în Alexandria pentru a afla câţi creştini mai sunt, dând poruncă să se jertfească zeilor, iar cine refuza era supus chinurilor şi ucis. Ecaterina, văzând înşelăciunea oamenilor, merge la el pentru a-i vorbi despre lepădarea de zei şi despre îmbrăţişarea vieţii creştine, spunându-i: „Cu adevărat, mare ruşine este a fi cineva atât de orb şi de nebun ca să se închine unor urâciuni ca acestea“. Apărând cu tărie creştinismul, ajunge în faţa unui consiliu de cincizeci de filosofi păgâni, dintre cei mai iscusiţi, care aveau poruncă împărătească să o determine să se închine zeilor. Dar spre mânia împăratului, Ecaterina dovedeşte deşertăciunea zeilor. În urma unei frumoase pledoarii pentru viaţa creştină, toţi filosofii acelei adunări s-au convertit şi au îndurat apoi moarte martirică. Împăratul Maximin fiind nevoit să plece a întrerupt judecata Ecaterinei poruncind să fie întemniţată în continuare. În urma unei vedenii pe care o are împărăteasa Augusta, aceasta merge împreună cu Porfirie, mai marele paznicilor împărăteşti şi alţi două sute de ostaşi în temniţa Ecaterinei şi, ca urmare a unei discuţii, se vor converti toţi la credinţa creştină. Astfel, s-a împlinit proorocia tinerei care i-a zis împăratului: „Mulţi din palatele tale vor crede în Hristos Dumnezeu”. După întoarcerea împăratului, Ecaterina este supusă în continuare supliciilor, iar la sfatului lui Hursaden, ea va fi zdrobită de fiarele ascuţite a patru roţi prinse pe aceeaşi osie, în cele din urmă primind cununa muceniciei. De aceea, Sfânta Muceniţă Ecaterina este reprezentată în icoane ţinând în mână o roată. Împărăteasa a plâns văzând felul cum a pătimit Sfânta Ecaterina şi mărturisind pe Mântuitorul Hristos a fost şi ea martirizată. A doua zi, Porfirie şi cei două sute de soldaţi au fost şi ei ucişi deoarece au mărturisit credinţa în Domnul nostru Iisus Hristos. Moaştele Sfintei Muceniţe Ecaterina au fost aflate la sfârşitul secolului al VIII-lea într-o mănăstire din Muntele Sinai zidită de Împărăteasa Elena, mama lui Constantin cel Mare.
2. Sfântul Mare Mucenic Mercurie a trăit în timpul împăraţilor Deciu (249-251) şi Valerian (251-260), când aceştia porniseră persecuţiile împotriva creştinilor. Mercurie făcea parte din legiunea Martenses (adică a zeului Marte), sub conducerea generalului Saturnin din Armenia Mare. În acea vreme, imperiul era încercat de năvălirile barbarilor. Însuși împăratul Deciu venise pe câmpul de luptă în fruntea legiunilor. Mercurie s-a remarcat în acele lupte prin faptele sale de vitejie, încât împăratul Deciu l-a chemat și i-a oferit daruri multe, avansându-l chiar general. La câteva zile după aceea, împăratul Deciu l-a pus să jertfească zeilor drept mulțumire. Atunci, Mercurie a răspuns: „Nu cu ajutorul zeilor neputincioşi am câştigat biruinţa, ci cu al lui Hristos, Dumnezeul meu”. În urma acestei mărturisiri, Mercurie a fost supus supliciilor şi în cele din urmă a suferit moarte martirică, fiind în vârsta de 25 de ani.
(Sursa: Basilica)