Întrunirea tinerilor de anul acesta de la Craiova are menirea de a realiza un exercițiu de dialog, înainte de toate între cei care participă la ea. Primul rod al acestui dialog este ca fiecare să se deschidă la noutate, să modifice propria opinie grație a ceea ce a ascultat de la alții. Este important pentru noi ca în acest dialog să ne simțim liberi să primim și să înțelegem pe alții, să ne schimbăm convingerile și pozițiile noastre, să dovedim maturitate umană și spirituală. Din acest unghi de vedere Întrunirea dumneavoastră trebuie să fie un exercițiu de sinceritatea în vorbire și deschiderea în ascultare, ambele valori fiind fundamentale pentru ca adunarea noastră să fie marcată de discernământ. Discernământul este o atitudine interioară ce se înrădăcinează într-un act de credință și de convingere că Dumnezeu lucrează în lumea noastră, în evenimentele vieții, în persoanele pe care le întâlnim și care ne vorbesc. Suntem aici pentru a ne pune în ascultarea a ceea ce Duhul Sfânt ne va învața, cu modalități și în direcții adesea imprevizibile. Pentru aceasta am rânduit ca în timpul acestor zile să aveți mai multe momente de rugăciune pentru a permite fiecăruia să acorde atenție glasului inimii sale.
Iubiți tineri și tinere
Voi sunteți semnul Biserici Ortodoxe în ascultare și în mișcare. Atitudinea de ascultare nu se poate limita la cuvintele pe care le vom schimba între noi în lucrările acestei Întâlniri. Drumul de pregătire pentru acest moment a evidențiat că adesea tinerii se simt uneori neînțeleși de Biserică în originalitatea lor, deci neprimiți prin ceea ce sunt cu adevărat, și de cele mai multe ori chiar respinși. Această reuniune a tinerilor ortodocși are misiunea și datoria de a fi semn al Bisericii care se pune cu adevărat în ascultare față de tineri, care se lasă interpelată de inimile celor pe care-i întâlnește. O Biserică ce nu ascultă se arată închisă la noutate, închisă la cuvintele lui Dumnezeu și nu va putea să fie credibilă, îndeosebi pentru tineri, care în mod inevitabil se vor îndepărta în loc să se apropie. Tocmai pentru aceasta Întrunirea Tinerilor ortodocși de la Craiova se dorește să iasă din prejudecăți și stereotipuri. Un prim pas în direcția ascultării este eliberarea minților și a inimilor de autosuficiență și narcisim când credem că știm deja cine este celălalt și ce anume vrea. Aceste patimi fac ca raporturile dintre generații să fie un teren în care încolțesc cu o ușurință proverbială atitudini și manifestări secularizante, fără ca adesea să nu ne dăm seama de ele. Tinerii sunt tentați să-i considere depășiți pe adulți; adulții sunt tentați să-i considere neexperimentați pe tineri, să știe cum sunt și mai ales cum ar trebui să fie și să se comporte. Toate acestea pot constitui un obstacol puternic în calea dialogului și a întâlnirii dintre generații. Dacă vom ști să evităm acest pericol, atunci vom contribui să se facă posibilă o alianță între generații. Adulții ar trebui să depășească ispita de a subevalua capacitatea tinerilor și de a-i judeca negativ, iar tinerii ar trebui să depășească ispita de a nu da ascultare adulților și de a-i considera pe bătrâni „ceva vechi, trecut și plictisitor”. În realitate, bătrânii, în pofida fragilității lor fizice, rămân mereu amintirea umanității noastre, rădăcinile societății noastre, „pulsul” civilizației noastre. A-i disprețui, a-i descărca, a-i închide în rezerve izolate este indicator al unei cedări în fața mentalității lumii care devorează casele noastre din interior. Ca atare, acumularea experiențelor umane, de-a lungul istoriei, este comoara cea mai prețioasă și credibilă pe care generațiile o moștenesc una de la alta.
Dragi tineri și tinere, onorați invitați
Sfânta Evanghelie ne cheamă la întâlnirea cu Mântuitorul Iisus Hristos, după exemplul acelui „cineva” care „a venit în fugă” la Mântuitorul să-l întrebe cum să moștenească viața veșnică. Acel tânăr cerea viața veșnică, viața în plinătatea ei: cine dintre noi n-ar vrea-o? Dar, să observăm în ce condiții o dorea, o cere ca o moștenire, ca un bun de obținut, de cucerit cu forțele sale. De fapt, pentru a poseda acest bun a respectat poruncile încă din copilărie și pentru a obține scopul este dispus să respecte altele; pentru aceasta întreabă: „Ce trebuie să fac ca să moștenesc viața veșnică?” Răspunsul Mântuitorului schimbă perspectiva: de la poruncile respectate pentru a obține recompense la iubirea totală și dezinteresată. Acel om vorbea în termeni de cerere și ofertă, Mântuitorul îi propune o experiență de iubire. Îi cere să treacă de la respectarea legilor la dăruirea de sine, de la a face pentru sine la a fi cu El. Mai mult îi face și o propunere de viață ascetică: „Vinde ceea ce ai și dă săracilor […] și vino! Urmează-mă!”.
Cuvintele Domnului, firește, sun valabile și pentru noi. Și nouă ne spune Domnul: „vino, urmează-mă!”. Vino: nu sta pe loc, pentru că nu este suficient a nu face nimic rău pentru a fi al Lui. Urmează-mă: a nu merge în urma Lui numai când îți convine, ci caută-L în fiecare zi; nu te mulțumi să respecți poruncile, să dai ceva de pomană și să spui niște rugăciuni: găsește în Mântuitorul Hristos pe Dumnezeul pe prietenul tău care te iubește mereu. El este sensul vieții tale și forța de a te dărui.
După cum constatăm Mântuitorul Hristos este radical în învățătura Sa. El dă totul și cere totul: dă o iubire totală și cere o inimă neîmpărțită. Și dacă El ni se dă nouă ca Pâine vie, putem oare să-i dăm în schimb firimituri? Lui, care s-a făcut slujitorul nostru până la moartea pe cruce pentru noi, nu putem să-i răspundem numai cu respectarea câtorva precepte. Lui, care ne oferă viața veșnică, nu putem să-i dăm câteva momente de timp. El nu se mulțumește cu un „procent de iubire”: nu putem să-l iubim douăzeci, cincizeci sau șaizeci la sută. Ori totul ori nimic.
Iubiți Preasfințiți, părinți, frați și surori
Credința ne învață că Domnul ne vine în întâmpinare pentru a ne iubi și a ne chema la plinătatea vieții. Viitorul nu este o amenințare de care să ne temem, ci este timpul pe care Domnul ni-l promite pentru ca să putem trăi experiența comuniunii cu El, cu frații și cu toată creația. Avem nevoie să regăsim motivațiile nădejdii noastre și mai ales să le transmitem tinerilor, care sunt însetați de speranță. Nu este nevoie de argumentări teologice sofisticate pentru a arăta datoria noastră de a ajuta lumea contemporană să meargă spre împărăția lui Dumnezeu, fără speranțe false și fără a vedea numai ruine și nenorociri. Așadar să nu ne lăsăm ispitiți de gândirea acestui veac ci să ținem privirea îndreptată spre binele care nu face zgomot, nu este temă a blog-urilor nici nu ajunge pe primele pagini. Să ne angajăm în încercarea de „a frecventa viitorul” și de a face să iasă din această Întrunire propuneri pastorale concrete, în măsură să realizeze misiunea Bisericii noastre ortodoxe însăși, adică aceea de a face să odrăslească iubirea în inimi, a face să înflorească speranțe, a stimula încredere, a vindeca răni, a împleti relații, a învia zori de speranță, a învăța unul de la altul și a crea un imaginar pozitiv care să lumineze mințile, să încălzească inimile, să redea forță mâinilor și să inspire tuturor tinerilor, fără excepție viziunea unui viitor plin de bucuria Evangheliei.
Mulțumim Preafericitului Părinte Patriarh că este în această seară împrună cu noi la acest eveniment semnificativ pentru Mitropolia noastră.
Mulțumim Guvernului României și Domnului Ministru secretar de Stat Victor Opaschi pentru bunăvoința pe care a arătat-o în finanțarea acestei întruniri.
Mulțumim conducătorilor delegațiilor Bisericilor surori și delegațiilor eparhiilor ortodoxe române din țară și străinătate
Mulțumim conducerilor organelor centrale și locale Consiliului Județean, primăriei orașului Craiova, Inspectoratului județean de Poliție, Poliției Locale, Jandarmerie Locale, ISJ de Urgență, Universității din Craiova și Universității de medicină din Craiova, Inspectoratului Scolar, DSP, DSV…
Mulțumesc părinților consilieri, voluntarilor și colaboratorilor noștri.
Va mulțumim tuturor pentru participare
Dumnezeu să binecuvinteze întrunirea noastră.
Dr. Irineu
Arhiepiscopul Craiovei
Și
Mitropolitul Olteniei