În fiecare an, la data de 25 ianuarie Seminarul Teologic Ortodox din Craiova își prăznuiește ocrotitorul duhovnicesc cu priveghere și liturghie arhierească. Sfântul Grigorie de Nazianz sau Teologul a fost prăznuit și cinstit de către elevii seminariști, de cadrele didactice și de părinți, alături de Înaltpreasfințitul Părinte Dr. Irineu, Arhiepiscopul Craiovei și Mitropolitul Olteniei și de Preasfințitul Părinte Nicodim, Episcop al Severinului și Strehaiei.
Sărbătoarea în cinstea Sf. Grigorie a început cu slujba Privegherii celei mari, săvârșită în seara zilei de 24 ianuarie și a continuat cu Acatisul și Sfânta Liturghie din dimineața zilei de 25 ianuarie.
Potrivit rânduielii ortodoxe, după Vohodul Mare (ieșirea cu Cinstitele Daruri) părintele diacon Nicola Daniel Emanuel a fost hirotonit în treapta de preot, pe seama Parohiei Vârvoru de Sus, Protoieria Craiova Nord. De asemenea, după Axion, tânărul Grigorie Marin Alexandru a fost hirotonit în treapta diaconiei. Un moment special l-a reprezentat și oferirea rangului de arhidiacon părintelui Diac. Ionuț-Adrian Pătularu, directorul Seminarului Teologic „Sf. Grigorie Teologul”.
După aceste momente liturgice, Înaltpreasfințitul Părinte Dr. Irineu a ținut un cuvânt de învățătură adresat în mod special elevilor Seminarului. Mai întâi a precizat de ce tocmai Sf. Grigorie a fost ales ca ocrotitor al școlii noastre teologice: „Sf. Grigorie Teologul a fost ales ca ocrotitor al Seminarului Teologic de multă vreme și continuă să fie cinstit și lăudat în aceste școli de învățământ teologic deoarece este model pentru viața elevilor, a profesorilor și a teologilor, în general. Și el, ca și cei de astăzi, s-a dezvoltat și a dobândit învățătură creștină, duhovnicească, și învățătură laică, ca prin acestea toate să preamărească pe Dumnezeu”.
În continuare, Părintele Mitropolit a dorit să vorbească despre sensul vieții creștine și despre țelul formării teologice. Pentru a descrie acest proces al apropierii de Dumnezeu, Înaltpreasfinția Sa a apelat la două cuvinte cheie, anume: sfințenie și iubire. „Scopul existenței noastre este dobândirea harului lui Dumnezeu sa dobândirea Duhului Sfânt. Din Taina Sf. Botez am primit această arvună. La Botez ni s-a dat darul și pecetea Duhului Sfânt ceea ce înseamnă că noi avem aceste trăsături, aceste daruri duhovnicești, cu care să conlucrăm și să ajungem la vârsta bărbatului desăvârșit, adică la vârsta maturității Mântuitorului Iisus Hristos”.
Viața Sfântului Grigorie însumează aceste două calități, a unei vieți de sfințenie și a unei vieți trăită în iubire. Totodată, drumul Bisericii, unde dobândim sfințenia și iubirea, a fost însoțit și de cunoștere. Crescut într-o familie de buni creștini, de unde din fragedă copilărie a învățat buna-cuviință și dreapta credință, Sf. Grigorie a excelat și în cunoașterea filozofiilor vremii și mai ales a înțelepciunii celei adevărate care este credința în Dumnezeu cel adevărat. Din aceste considerente, Sf. Teologul a fost numit de către Părinții Bisericii cu apelativul de Teologul. Din istoria creștină știm că doar trei sfinți s-au învrednicit de această cunoaștere. Sf. Ioan Evanghelistul (prăznuit la 8 mai) este primul, urmat de Sf. Grigorie și de Sf. Simeon Noul Teolog (prăznuit la 12 martie). Aplicând modelul vieții Sf. Grigorie la realitățile școlilor noastre teologice, Părintele Mitropolit Irineu a reiterat locul Bisericii în viața seminaristului și a creștinului în general. „Fără de drumul Bisericii și al cunoașterii nu există formare duhovnicească. Cum am putea să ne închipuim că într-un seminar teologic nu ar trebui să existe biserică? Cum am putea să ne închipuim că într-o școală de învățământ teologic, învățătura teologică ar trebui să fie pe planul al doilea? Biserica este în centrul activității unui seminarist, al vieții duhovnicești și nu numai a seminaristului, ci a fiecărui credincios. Dacă nu avem Biserica de mamă, nici nu-L avem pe Dumnezeu ca tată”.
Așadar, în Biserică avem la îndemână toate cele necesare pentru a ajunge la sfințenia vieții și de a urma vieții Sf. Grigorie, model de viață creștină autentică. „Avem atâta elemente necesare pentru dezvoltarea noastră spirituală, cum ar fi: postul, rugăciunea, privegherea, spovedania, Sf. Împărtășanie. Toate acestea sunt daruri ale lui Dumnezeu prin care noi să ne însușim sfințenia. A ajunge la această dimensiune înseamnă să ai sufeltul și trupul și mintea unite cu Dumnezeu în iubire, căci numai iubirea este aceea care definește teologul”.
La final, prăznuirea a fost încununată de săvârșirea slujbei parastasului, în amintirea celor trecuți la cele veșnice dar care au avut o legătură, mai mare sau mai mică, cu Seminarul Teologic din Craiova.
(Doru Marcu)