Câteva sute de credincioşi s-au adunat la rugăciune în Biserica Madonei din Craiova. Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie, săvâşită de Înaltpreasfinţitul Părinte Irineu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi, a fost încununată de cuvântul duhovnicesc de învăţătură, despre episodul întâlnirii Mântuitorului Hristos cu femeia cananeeancă.
„Avem neaparată nevoie de rugăciune stăruitoare”
În prima parte a cuvântului său, Părintele Mitropolit a subiliat caracterul universal al lucrării mântuitoare înfăptuite de Domnul Hristos. „Pentru că Mântuitorul a venit în lume ca să mântuiască pe cei păcătoşi, nu a ţinut seama numai de poporul iudeu, ci a ieşit şi la neamuri, la oamenii care nu primiseră Revelaţia dumnezeiască, care nu avuseseră prooroci şi nici drepţi. Şi cu alte ocazii, Sfânta Scriptură ne aminteşte despre această venire a lui Dumnezeu la cei care «erau în latura şi în umbra morţii», vorbeşte despre «Galileea nemurilor», despre femeia samarineancă. De data aceasta, Sfântul Evanghelist Matei scoate în evidenţă credinţa unei femei cananeence. Aceasta, deşi nu cunoscuse pe Adevăratul Dumnezeu, totuşi, prin credinţă şi smerenie, prin evlavie faţă de Dumnezeu, depăşeşte credinţa multora din Israel. Mai văzusem această credinţă la sutaşul din Capernaum, care, deşi nu era din neamul iudeu, totuşi avea o evlavie deosebită faţă de Mântuitorul Iisus Hristos şi nici nu putea să gândească la faptul că Acesta ar putea intra sub acoperişul său pentru a-i vindeca slujitorul. De data aceasta, Domnul se afla în zona Tirului şi a Sidonului, două oraşe situate în partea de nord a Asiei, în zona Libanului de astăzi. Acolo, Mântuitorul venise împreună cu Ucenicii Săi pentru a vesti Împărăţia cerurilor şi nu greşim dacă am spune că se afla pentru a descoperi credinţa femeii cananeence”, a spus IPS Părinte Irineu. Punctul central al dialogului eranghelic îl reprezintă aşadar „credinţa atât de puternică a femeii: « O, femeie, mare este credinţa ta; fie ţie după cum voieşti» (Mt. 15, 8). Imediat după aceste cuvinte, Evanghelistul adaugă «şi s-a tămăduit fiica ei în ceasul acela» (v. 9). Este vora de această slobozire, de această izbăvire despre pomenim de fiecare dacă în Rugăciunea Tatăl nostru: «Şi ne izbăveşte de cel viclean». Deci, femeia a cerut această izvăvire, căci, trăind în casă, alături de fiica ei, şi ea trăia teroarea şi spaima celui rău. E adevărat că diavolul lucrează individual şi uneori îi inspiră pe oameni în colectiv. Prin Taina Sfântului Botez, diavolul fuge de la cei care sunt îmbrăcaţi în haina Duhului Sfânt. Haina aceasta este Însuşi Mântuitorul Iisus Hristos şi de aceea cu toţii ne numim creştini, adică unşi ai lui Hristos, cei care suntem locuiţi de Domnul, El fiind întru noi şi noi întru Dânsul. Este adevărat că uneori rătăcim şi ne depărtăm de la această comuniune, fiind ademeniţi de ispita celui viclean. De aceea, avem neaparată nevoie de rugăciune stăruitoare, ca a femeii cananeence din Evanghelia de astăzi, pentru a putea primi iertare sufletelor noastre”, a conchis Mitropolitul Olteniei.
Arhid. Ioniţă Apostolache