După aproape unsprezece veacuri de creștinism, în vremea împăratului bizantin Alexie Comnenul (anul 1081), calendarul ortodox se îmbogățește cu încă o sărbătoare, împreună – prăznuirea Sfinților Trei Ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie Teologul și Ioan Gură de Aur. Astfel, cei întocmai cu numărul Treimii, „apostoli după cei doisprezece”, păzitorii dreptei credințe, se arată lucrători și tare folositori, deopotrivă în ceruri şi pe pământ. Istoria creștinismului se dovedește prin ei vie, dinamică, precum este însăși Biserica lui Hristos pe pământ și în cer, luptătoare și biruitoare, într-o continuă comuniune de revărsare de har și sfințenie.
Împreuna – prăznuire a Sfinţilor Trei Ierarhi este o mărturie istorică a faptului că sfinții, acolo în ceruri, slujesc deopotrivă lui Dumnezeu și oamenilor, cu aceeași vădită ardoare, pe care o aveau fiind aici pe pământ. Și este firesc, pentru că iubirea lor față de oameni nu poate fi îngrădită, nu poate fi stăvilită și întreruptă nici de spațiu, nici de timp, nici pe pământ și nici în ceruri, ea fiind veșnică și infinită, rămânând mereu aceeași. Dumnezeu Însuși acceptă această iubire lucrătoare. În sclipirea ei harică și incomprehensibilă de mintea omenească, iubirea lor strălucește ca o rază a științei nemărginite a lui Dumnezeu, ce li se transmite sfinților. Încât ei îşi continuă slujirea oamenilor, pe care cunoscându-i, vrându-le binele și mântuirea, rămân în comuniune cu aceştia până la vremea deplinei comuniuni în ceruri.
Descoperirea făcută episcopului Ioan al Evhaitelor
Așa se explică faptul real, istoric, petrecut cu evlaviosul episcop Ioan al Evhaitelor din Bizanț, căruia i s-au descoperit atunci Sfinții Trei Ierarhi, anume când existau neînțelegeri între creștinii din ținuturile unde el păstorea. Unii dintre ei se arătau mai apropiați față de Sfântul Ioan, alții față de Sfântul Grigorie, iar alții față de Sfântul Vasile, pentru anumite destoinicii ale lor, dar din considerente mai mult subiective, ceea ce nu se potrivea cu vrerea lui Dumnezeu. Sfinții Trei Ierarhi, prin puterea iubirii și cunoașterii de oameni, dată de Dumnezeu, au rupt zăgazurile spațiului și timpului, descoperindu-se vrednicului slujitor al Bisericii lui Hristos, evlaviosului episcop al Evhaitelor, spunându-i că ei toți sunt acolo sus în ceruri în aceeași cinste a slujirii lui Dumnezeu și oamenilor, rugându-se deopotrivă pentru toți, pentru mântuirea lor.
Descoperirea a fost îndată cunoscută de creștini, instaurându-se pacea și înțelegerea dintre ei. Iar Biserica Ortodoxă, prin înțelepciunea conducătorilor ei, a pecetluit iubirea și pacea dintre frații creștini prin stabilirea unei împreună- sărbătoriri a celor Trei Ierarhi, pe 30 ianuarie, în aceeași lună când fiecare dintre ei își are o zi de prăznuire: Sfântul Vasile cel Mare, pe 1 ianuarie, Sfântul Grigorie, pe 25 ianuarie, iar Sfântul Ioan, pe 27 ianuarie.
Mărturisitori ai Preasfintei Treimi
Sfinții Trei Ierarhi, cei întocmai cu numărul Treimii și sărbătorirea lor de azi ne îndreaptă atenția, cugetul și inima spre însăși credința noastră creștină, în tot ceea ce are ea esențial, către dogma fundamentală a creștinismului – Dumnezeu Unul în ființă și întreit în Persoane. Aceasta este realitatea în care au crezut, au trăit, au gândit și au putut, în limitele umanului, să o și exprime, verbal și în scris. Au putut astfel să o împărtăşească oamenilor spre cunoştinţa, spre înțelegerea ei și mântuirea lor. În frământăturile de teologhisire și de exprimare a adevărului despre Dumnezeu în Treimea Persoanelor Sale sfinte, fiind vorba despre ființa și Persoanele Sale, „Sfântul Vasile este cel dintâi care întrebuințează numai formula o singură ființă, trei ipostasuri. Prin ipostasă el înțelege o ființă de sine stătătoare, caracterizată prin însușiri proprii, în sensul de individ sau persoană”. La rândul său, Sfântul Grigorie de Nazianz, numit și Teologul prin excelenţă al Sfintei Treimi, „stabilește cel dintâi raporturile dintre Persoanele Sfintei Treimi și specificul fiecăreia dintre ele: Tatăl, Fiul și Sfântul Duh au comune ființa, necrearea și dumnezeirea; Fiul și Sfântul Duh au comun faptul că sunt din Tatăl; Tatăl are specific nenașterea, Fiul are ca specific nașterea, iar Sfântul Duh are ca specific purcederea” (Pr. Prof. Dr. Ioan G. Coman, Patrologie, 1956).
Sfântul Ioan Gură de Aur vorbește direct despre prezența Sfintei Treimi în viața credincioșilor, prin harul dumnezeiesc aflat în Sfânta Biserică. Iar sobornicitatea acesteia își are temelia în viața de perihoreză a Sfintei Treimi, care cuprinde atât unitatea, cât și pluralitatea (trinitatea). Încât iubind pe Dumnezeu, iubim pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh, ne facem părtași comuniunii iubirii cu Sfânta Treime.
Actualitatea exemplului şi învăţăturilor împărtăşite
Sfinţii Trei Ierarhi, deşi au vieţuit acum mult timp, sunt la fel de actuali şi pentru creştinii zilelor noastre. Ei au cunoscut realităţile în mijlocul cărora trăiau, problemele, realizările şi speranţele oamenilor. Din punct de vedere teologic, ei sunt actuali fiindcă au dat răspuns năzuinţelor fundamentale după mântuire ale credincioşilor, în lumina Evangheliei Mântuitorului şi au găsit soluţii la problemele religioase şi sociale ale societăţii vremii.
Socotindu-i actuali pe Sfinţii Trei Ierarhi, nu înseamnă să ne întoarcem la epoca lor, nici să-i imităm, sau să-i copiem. Dar exemplul Sfinţilor Trei Ierarhi are rolul de a dinamiza prezentul şi a crea o perspectivă pentru viitor. Actualitatea Sfinţilor Trei Ierarhi constă în felul cum au ştiut să transmită epocii lor mesajul creator al Evangheliei, în modul în care au ştiut să înţeleagă năzuinţele oamenilor din vremea lor şi în spiritul de dăruire pentru binele semenilor. Încât putem să luăm de la Sfinţii Trei Ierarhi credinţa lor vie şi dinamică, dragostea lor de Dumnezeu şi de oameni. Să cerem de la Dumnezeu aceeaşi lumină a harului cu care s-au îmbrăcat ei, ca să facem luminos mesajul Evangheliei în vremea noastră. Să îi vedem ca pe un model de îmbinare a învăţăturii celei drepte cu trăirea credinţei în chip autentic. Să actualizăm modul cum au păstrat ei plenitudinea Bisericii, a trăirii cu Hristos şi în Hristos, înţelepciunea şi curajul cu care au apărat dreapta credinţă şi unitatea Bisericii.
Un gând la ceas de prăznuire
Două gânduri exprimate de Sfinţii Trei Ierarhi să ne stăpânească. Să avem sufletul cât mai larg şi mai deschis faţă de toţi, cum ne-o cere veacul de acum. În al doilea rând, privitor la slujirea preoţească, să fim conştienţi că suntem împreună-lucrători cu Dumnezeu la mântuirea oamenilor. Întreaga activitate pastorală şi misionară, teologică şi învăţătorească a Sfinţilor Trei Ierarhi reprezintă un act de iubire faţă de Hristos şi de semeni.
Toate acestea știind, să înălțăm dar glasul nostru împreună cu viersuitorul de la strană, zicând: „Treime Sfântă și închinată, slavă înțeleptei Tale orânduiri! Că trei mari luminători ai dăruit oamenilor dintre oameni, pe care îi luminează cu lumina cunoștinței Tale… Prin aceștia, fiind îndrumați și noi, să ascultăm de învățăturile lor dumnezeieşti. Tu, Treime Sfântă, şi rugăciunile lor pentru noi le ascultă, ca un Dumnezeu preaîndurat și mântuiește sufletele noastre, ca un iubitor de oameni” (din Stihira glas VI, de la Litie).
Pr. Conf. Dr. Constantin I. Băjău