Praznicul „Tăierii capului Sfântului Ioan Botezătorul” a adunat mii de credincioşi în mănăstirile oltene. Arhiereii noştri au binecuvântat poporul cel binecredincios la Cămărăşeasca, în judeţul Gorj, la Troianu, în Vâlcea şi la Topolniţa, în Mehedinţi.
Înaintemergătorul şi Botezătorul Mântuitorului Hristos a fost cinstit în sfintele lăcaşuri de închinare – biserici de mir, catedrale chiriarhale sau mănăstiri, de pe meleagurile Olteniei. Cu acest binecuvântat prilej, Înaltpreasfinţitul Părinte Irineu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, a săvârşitt Sfânta Liturghie, înconjurat de un numeros sobor de preoţi şi diaconi, la Mănăstirea Cămărăşeasca, lângă oraşul Târgu Cărbuneşti.
Sfânta Liturghie a fost încununată de cuvântul de învăţătură al IPS Părinte Mitropolit, care a vorbit despre modelul şi viaţa sfântă a Sfântului Ioan Botezătorul. La finalul slujbei, IPS Irineu i-a binecuvântat pe credincioşi, îndemnându-i să se roage Sfântului Ioan pentru a fi feriţi „de ispite, de necazuri şi de tot lucrul cel stricător de suflet”. La final, toţi credincioşii au luat parte la tradiţionala agapă frăţească, organizată în trapeza mănăstirii.
Tradiţie şi spiritualitate monahicească pe malul Gilortului, la Cămărăşeasca
Mânăstirea Cămărăşeasca este aşezată în vecinătatea oraşului Târgu Cărbuneşti, pe strada „Mitropolit Nestor Vorniceascu”. Este una dintre cele mai valoroase monumente istorice din Arhiepiscopia Craiovei şi printre puţinele închinate Sfântului Ioan Botezătorul. A fost ridicată în anul 1780 de Plocovnicul Mihail Colţescu, la cârma ţării fiind Alexandru Ipsilanti. Între anii 1850 – 1916, mănăstirea trece printr-un laborios proces de restaurare, iniţiatorii lui fiind membrii familiei Cămărăşescu (boierul Iorgu şi fiicele sale Ana şi Nissa Cămărăşescu), cunoscuţi latifundiari şi filantropi gorjeni. De la ei s-a moştenit până astăzi numele mănăstirii.
După o perioadă grea, în care a încetat să mai existe ca mănăstire, cinstitul aşezământ a fost readus la viaţă, în anul 1994, prin strădania marelui mitropolit şi cărturar Nestor Vornicescu. De menţionat aici este faptul că, în timpul regimului comunist, mănăstirea a fost transformată în grajd pentru animalele de la CAP. Frumuseţea şi valoarea ei istorică au fost pe deplin apreciate de marele nostru istoric Nicolae Iorga, care a păşit pe aceste meleaguri la anul 1920. Astăzi, sfântul aşezământ figurează pe lista monumentelor istorice.
Bucurii duhovniceşti la Mănăstirea vâlceană Troianu
În Arhiepiscopia Râmnicului, Sfântul Ioan Botezătorul a fost cinstit în chip deosebit la Mănăstirea Troianu. Evenimentul a fost întregit de prezenţa Înaltpreasfințitului Părinte Gherasim, Arhiepiscopul Râmnicului, care a participat la Sfânta Liturghie, oficiată de către un sobor de peste 20 de preoţi şi diaconi, în frunte cu părintele arhimandrit Ioachim Popa, duhovnicul mănăstirii Frăsinei.
Sărbătoarea a început în seara zilei de 28 august cu slujba Privegherii, Vecernia cu Litie şi Utrenia, iar astăzi a continuat cu Acatistul „Sfântului Proroc Ioan Botezătorul” şi cu Sfânta Liturghie. În cadrul Sfintei Liturghii, pr. prof. univ. dr. Ştefan Resceanu, de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Craiova, a ținut un cuvânt de învățătură în care a elogiat viaţa, activitatea şi moartea martirică a celui mai mare proroc, ce face trecerea de la Vechiul la Noul Testament, Sfântul Ioan Botezătorul – Înaintemergătorul Domnului nostru Iisus Hristos. La final, IPS Gherasim a apreciat activitatea arhim. Sava Pleşa, stareţul mănăstirii vâlcene care, într-o perioadă scurtă de timp, a construit o nouă biserică pentru complexul monahal de la Troianu, astăzi la stadiul de pictură.
Răspunsurile la strană au fost oferite de o parte din Grupul psaltic – misionar al Patriarhiei Române „Evloghia”.
Biserica cu hramul „Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul”, datând din secolul al XVIII-lea şi casa stăreţiei au fost refăcute de Hrisant Penetis (Hurezeanul), egumenul Mănăstirii Hurezi, între anii 1840 şi 1842, ca metoc al Mănăstirii Hurezi, pe un teren al acesteia, invecinat cu proprietatea Mănăstirii Bistriţa. Întregul teren din zonă, cu mult mai mare decât cel pe care se află complexul monahal de astăzi, a aparţinut celor două mănăstiri vâlcene. În vara şi toamna anului 1848, cu asentimentul autorităţilor eclesiastice, aici s-a aflat comandamentul militar al armatei de panduri şi voluntari condusă de generalul Gheorghe Magheru.
La secularizarea averilor mănăstireşti, efectuată prin legea din 1864, schitul Troianu a fost trecut în proprietatea statului, devenind metoc al Mănăstirii Hurezi. Ulterior, din martie 1949 intră în stăpânirea statului comunist. Până în anul 1972, biserica, turnul clopotniţă, casa stăreţiei şi terenul aferent au aparţinut de I.A.S. Rm. Vâlcea. Casa stăreţiei fusese transformată în depozit, foişorul şi pridvorul dărâmate, iar biserica devenise grajd pentru vite. Şi toate acestea în condiţiile în care fostul schit de la Troianu figura din iulie 1966 pe lista monumentelor istorice protejate de stat. Între anii 1972 şi 1975, întregul complex de clădiri a fost restaurat de Comitetul de Cultură şi Educaţie Socialistă Vâlcea. Din 18 octombrie 1973, monumentul istoric a fost transferat în administrarea Muzeului Judeţean Vâlcea, fiind numit la acea vreme, „Casa Magheru”. După restaurare, aici a fost amenajat Muzeul „General Gheorghe Magheru”. Aflat într-o zonă periferică a oraşului, muzeul a avut un flux mic de vizitatori, cu mult sub cheltuielile de salarizare a personalului şi de întreţinere a clădirilor. După anul 2002, mănăstirea a fost restaurată cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Gherasim, Arhiepiscopul Râmnicului şi purtarea de grijă a părintelui stareţ Arhim. Sava Pleşa. Pe 15 iulie 2008, la iniţiativa părintelui Arhim. Sava Pleşa, Înaltpreasfinţitul Arhiepiscop Gherasim a pus piatra de temelie a noii biserici cu hramul „Izvorul Tămăduirii”. Astăzi, construcţia noii biserici este finalizată, în prezent desfăşurându-se lucrările de pictură în interior şi exterior. Noua biserică deţine şi un demisol unde se pot organiza conferinţe bisericeşti, simpozioane, expoziţii s-au alte evenimente religioase şi culturale. Ctitorii principali care au adus sprijinul la ridicarea acestui sfânt lăcaş sunt preotul Chiril cu soţia sa, preoteasa Lidia, şi Ana Chiril. Pictura paraclisului de la demisolul bisericii a fost realizată între anii 2010 şi 2011, de pictoriţa Tania Costea din Buzău. Chinovia are în prezent nouă vieţuitori.
Sfântă Liturghie arhierească la altarul Mănăstirii Topolniţa
Credincioşii mehedinţeni din Episcopia Severinului şi Strehaiei au venit la rugăciune în lavra Sfântului Nicodim, de la Topolniţa. În mijlocul lor a fost prezent Preasfinţitul Părinte Episcop Nicodim, care a oficiat Sfânta Liturghie, înconjurat de un numeros sobor de preoţi şi diaconi.
Mănăstirea Topolniţa este un aşezământ de călugări, cu viaţă de obşte, sub stăreţia arhimandritului Pavel Nicolăescu. Se află pe teritoriul comunei Izvoru Bârzii din judeţul Mehedinţi. După tradiţie, prima biserică a fost zidită aici de Sfântul Nicodim, în secolul al XIV-lea. Biserica actuală, în forma de cruce, a fost ridicată în anul 1646, de Lupu Buliga – ,,vel căpitan de plai”. A fost pictată în anul 1673, în frescă, stil bizantin, de zugravii Grigore ,,Grecul” şi Dima ,,Romanul”. Remarcabilă este tema ,,Judecata de Apoi”, pictată în faţada exterioară vestică, la fel ca la mănăstirile din Moldova.
După secularizare (1863), schitul a fost părăsit şi reînfiinţat în 1930. În anul 1932, Comisia Monumentelor Istorice a făcut reparaţii parţiale şi s-au reconstruit trei chilii. Mai târziu, s-au executat reparaţii şi restaurări, prin grija vrednicului de pomenire mitropolit Nestor Vornicescu, al Olteniei. La data de 21 mai 1993 s-a sfinţit biserica de lemn a mănăstirii, ce poartă hramul ,,Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena”.
Arhidiacon Ioan Liviu Găman
Diac. Ioniţă Apostolache