În ziua de 9 iulie 2013, Marea Cameră a Curţii Europene a Drepturilor Omului (CEDO) de la Strasbourg a comunicat hotărârea definitivă nr. 2330/09 în cauza Sindicatul «Păstorul cel Bun» contra României şi a decis că Statul român nu a încălcat dreptul la libertatea de asociere atunci când a respins înregistrarea unui sindicat al preoţilor în anul 2008.
În motivarea hotărârii, Marea Cameră a CEDO consideră că statul român a respectat principiul autonomiei comunităţilor religioase din România şi obligaţia de neutralitate religioasă enunţată de articolul 9 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului când nu a admis înregistrarea unui sindicat al preoţilor.
Marea Cameră a CEDO apreciază drept rezonabilă decizia Curţii de Apel Craiova care a considerat că înfiinţarea unui sindicat al preoţilor reprezintă un risc real de încălcare a principiului autonomiei Bisericii, stipulat în Constituţia României (art. 29) şi Legea Cultelor nr. 489/2006 (art. 8).
Instanţa europeană de la Strasbourg reţine faptul că în România principiul autonomiei comunităţilor religioase este cheia de boltă a relaţiilor dintre Stat şi Cultele recunoscute şi, ca atare, decizia Statului român de neînregistrare a sindicatului preoţilor a fost întemeiată.
În concluzie, hotărârea nr. 2330/09 a Marii Camere a CEDO ţine cont de autonomia şi libertatea cultelor precum şi de Statutul pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române. În acelaşi timp, decizia CEDO confirmă specificul vocaţional al preoţiei care este incompatibil cu acţiunea sindicală, deoarece preoţia este o misiune liber asumată pe care Biserica o încredinţează celor care au răspuns la chemarea ei.
În motivarea hotărârii, Marea Cameră a CEDO consideră că statul român a respectat principiul autonomiei comunităţilor religioase din România şi obligaţia de neutralitate religioasă enunţată de articolul 9 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului când nu a admis înregistrarea unui sindicat al preoţilor.
Marea Cameră a CEDO apreciază drept rezonabilă decizia Curţii de Apel Craiova care a considerat că înfiinţarea unui sindicat al preoţilor reprezintă un risc real de încălcare a principiului autonomiei Bisericii, stipulat în Constituţia României (art. 29) şi Legea Cultelor nr. 489/2006 (art. 8).
Instanţa europeană de la Strasbourg reţine faptul că în România principiul autonomiei comunităţilor religioase este cheia de boltă a relaţiilor dintre Stat şi Cultele recunoscute şi, ca atare, decizia Statului român de neînregistrare a sindicatului preoţilor a fost întemeiată.
În concluzie, hotărârea nr. 2330/09 a Marii Camere a CEDO ţine cont de autonomia şi libertatea cultelor precum şi de Statutul pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române. În acelaşi timp, decizia CEDO confirmă specificul vocaţional al preoţiei care este incompatibil cu acţiunea sindicală, deoarece preoţia este o misiune liber asumată pe care Biserica o încredinţează celor care au răspuns la chemarea ei.