Mii de credincioşi din cuprinsul Arhiepiscopiei Craiovei s-au rugat în sfintele biserici, în cea de a IV-a duminică de după Praznicul Învierii. Craiovenii, veniţi din toate colţurile oraşului, au trecut pragul catedralei chiriarhale pentru a lua parte la Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie, oficiată de Mitropolitul Olteniei, înconjurat de un numeros sobor de preoţi şi diaconi.
Un exemplu de credinţă, răbdare şi smerenie
La finalul slujbei, IPS Irineu a rostit un cuvânt de învăţătură în care a tâlcuit pericopa duminicală, despre „Minunea vindecării slăbănogului de la scăldătoarea Vitezda” (Ioan V, 1-15). „Această vindecare era o făclie aprinsă pentru lumina ce avea să vină prin Mântuitorul Iisus Hristos, atunci când Fiul lui Dumnezeu S-a întrupat şi S-a făcut om ca să vindece pe toţi cei bolnavi. Printre aceştia se afla şi unul care, după cum spune Sfântul Ioan Evanghelistul, nu avea pe nimeni, dar aştepta mântuirea suferinţei lui şi încă de multă vreme, mai exact de 38 de ani. O perioadă îndelungată, ţinând cont de gravitatea bolii sale, de răbdarea şi de aşteptarea de care a dat dovadă. Nu de puţine ori, în astfel de încercări, mulţi dintre noi îşi pierd speranţa şi cumpătul. Iată că acest bolnav ne învaţă, prin cuvintele Sfântului Ioan Evanghelistul, că trebuie să aşteptăm cu răbdare, cu pocăinţă şi cu smerenie, fără să cerem de la Dumnezeu altceva decât vindecarea. Prin pilda lui, suntem învăţaţi indirect, ca atunci când ne aflăm în suferinţă să nu cerem altceva de la Dumnezeu decât iertare pentru păcatele noastre şi vindecare pentru sufletul şi trupul nostru. Prin urmare, bolnavul aştepta să vină îngerul. În mod sigur, îl văzuse de multe ori venind, dar fiind fără putere să se arunce singur în scăldătoare, a rămas în continuare în stare dintru început. A văzut pe alţii care s-au bucurat de vindecare şi a înţeles multe din acestea” a spus IPS Irineu.
Tămăduirea bolnavului este generată de prezenţa personală a Mântuitorului Hristos, care stă lângă el şi-i răsplăteşte răbdarea şi credinţa de care a dat dovadă „De aici înţelegem smerenia, credinţa şi resemnarea lui, nu ca şi cum ar fi renunțat să mai lupte, cufundându-se în deznădejde. Iată de ce suferinţa lui trebuie să fie pilduitoare pentru fiecare dintre noi. De aceea, să nu credem că atunci când suferim de ceva Dumnezeu ne-a părăsit. Dimpotrivă, prin aceste încercări, El ne învaţă să fim mai răbdători, mai rezistenţă decât boala şi dacă sufletul nostru se întăreşte, cu adevărat am câştigat şi sănătatea trupească. Tocmai de aceea, Mântuitorul se arată lângă cel bolnav dintr-o dată, ca şi cum ar fi fost acolo dintotdeauna. Acest aspect este specific Sfântului Evanghelist Ioan. El Îl arată pe Domnul lângă cel suferind, atunci când ochii acestuia s-au curăţit cu adevărat. Acest lucru înseamnă de multe ori în viaţa noastră că păcatul ne orbeşte privirea şi nu-l mai vedem pe Dumnezeu în slăbiciunile şi suferinţele noastre. Cu toate acestea Părintele nostru nu ne părăseşte, ci este prezent în chip nevăzut lângă noi, chiar şi atunci când suntem păcătoşi”, a conchis IPS Irineu.
La finalul slujbei, Mitropolitul Olteniei i-a binecuvântat pe credincioşii prezenţi la sfânta slujbă.
Diac. Ioniţă Apostolache