MSN

03.01.2012 – Catedrala mitropolitană din Craiova, în haină de praznic: Liturghie arhierească în prima zi din 2012

 

Prima zi din anul 2012, închinată Praznicului „Tăierii Împrejur a Mântuitorului Hristos” şi Sfântului Vasile cel Mare, a adunat peste o sută de credincioşi în Catedrala mitropolitană „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie” din Craiova. Cu acest prilej, Înalt Preasfinţitul Părinte Irineu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, a oficiat Sfânta Liturghie alături de un numeros sobor de preoţi şi diaconi.  

În cadrul slujbei au fost rânduite cereri pentru ajutorul, bună sporirea şi împlinirea dorinţelor celor folositoare spre mântuire, pentru noul an calendaristic. La final, IPS Părinte Irineu a citit, după rânduiala liturgică a Sfintei noastre Biserici, Moliftele Sfântului Vasile cel Mare. 

„Fără Mântuitorul Hristos omul nu poate birui răutatea diavolului”

În cuvântul de învăţătură, Înalt Preasfinţia Sa a vorbit credincioşilor prezenţi, despre principalele coordonate dogmatice desprinse din iconomia Întrupării Mântuitorului Hristos şi despre Legătura dintre om şi Dumnezeu, reînnoită de El «la primirea vremii». (Galateni 4, 4). „Întruparea Fiului lui Dumnezeu din Sfânta Fecioară Maria, Maica Sa, nu este relaţie între două persoane distincte, ci între două firi: dumnezeiască şi omenească. Firea omenească reprezintă ceea ce noi suntem, fără ca această alcătuire să fie o persoană deosebită. Această legătura dintre Dumnezeu şi om este cu adevărat o unire între dumnezeire şi omenitate, în unica Persoană a Mântuitorului Hristos. Pentru a înţelege şi mai bine această Taină trebuie să avem în minte felul de unire dintre fier şi foc. Fierul este un element şi focul altul. Atunci când fierul este introdus în foc, el se înroşeşte, se aprinde şi dobândeşte calităţile focului, fără ca el să devină foc. Legătura, dintre fier şi foc, rămâne permanentă atâta timp cât fierul este în foc. În cazul Mântuitorului unirea dintre firea dumnezeiască şi cea omenească rămâne veşnică şi nealterată pentru că Cel care menţine în unire cele două firi este Însuşi Fiul lui Dumnezeu. Unire dintre firea divină şi firea umană nu este întâmplătoare, ci este o lucrare a iubirii lui Dumnezeu, care l-a plinirea vremii s-a făcut om. Pentru aceasta Părintele Ceresc a trimis pe Fiul Său în lume ca prin Înomenirea Lui să mântuiască întregul neam omenesc. Dacă firea omenească ar fi rămas în afara firii divine, neamul omenesc n-ar fi fost mântuit. După cum se ştie omul natural n-are nici o putere de la sine pentru aşi depăşi firea, răutatea şi ispitele diavolului. Deci, fără lucrarea lui Dumnezeu, omul nu poate face nimic, aşa cum ne spune Mântuitorul: «Fără de Mine nu puteţi face nimic» (Ioan 15, 5). Aşadar, singurul care ne poate vindeca de neputinţele noastre este Fiul lui Dumnezeu, Doctorul Cel veşnic, care nu se îmbolnăveşte niciodată de boala noastră, El fiind mai presus de fire şi de cuvânt. Prin Întruparea Sa, El începe mântuirea noastră în trupul Său pe care-L sfinţeşte prin jertfa Crucii, îl desăvârşeşte prin Înviere, ca mai apoi să-l ridice prin Înălţarea în Sfânta Treime”. În continuare, Părintele Mitropolit a evidenţiat viaţa aleasă a Sfântului Vasile cel Mare, Arhiepiscopul Cezareei Capadociei, pe care îl cinstim la 1 ianuarie: „Sfântul Vasile cel Mare s-a născut într-o familie de mulţi sfinţi. A urmat şcolile timpului său şi a învăţat ştiinţa şi înţelepciunea vremii, de la cei mai învăţaţi profesori ai vremii sale. Peste toate cunoştinţele filozofice dobândite, el a aşezat filosofia Sfintei Scripturi şi trăirea religioasă liturgică. Alături de el, s-a nevoit prietenul şi colegul său Sfântul Grigorie de Nazianz. Împreună cu acesta şi cu alţii iubitori de Dumnezeu, el a pus bazele monahismului chinovial din părţile Capadociei, Regulile care au rămas până astăzi în viaţa Sfintei noastre Biserici. Devenind episcop, fericitul Vasile s-a dovedit un mare ajutător al celor săraci, întemeind pentru aceştia primul aşezământ social creştin «Vasiliada». Nu puţin strălucitoare a fost şi viaţa sa duhovnicească personală că atât de mult a plăcut înaintea Tatălui Ceresc încât Milostivul Dumnezeu i-a prelungită viaţa pentru ca să aducă la credinţă pe un evreu care era de profesie doctor. Aşadar, viaţa acestui mare sfânt, pe care noi îl prăznuim astăzi, la începutul anului nou, a strălucit în lume încât creştinătatea l-a numit pe derept cuvânt, încă din viaţa sa, Vasile cel Mare”. De asemenea, Înaltul nostru Ierarh a urat tuturor fiilor şi fiicelor eparhiei noastre, ca anul 2012 să fie binecuvântat de Atotputernicul Dumnezeu cu dar de sănătate, pace şi bucurie.

Diac. Ioniţă Apostolache