MSN

27.12.2018 – Prăznuirea Sfântului Nicodim în Lavra Tismanei

În data de 26 decembrie, Înaltpreasfințitul Părinte Dr. Irineu, Arhiepiscopul Craiovei și Mitropolitul Olteniei, a cinstit prin liturghie arhierească la Mănăstirea Tismana pe Sf. Nicodim, întemeietorul și ocrotitorul acesteia. Prăznuirea sfântului a început prin slujba Privegherii Mari, săvârșită în seara zilei de 25 decembrie, în prezența Părintelui Mitropolit.

Sfânta Liturghie a fost precedată de slujba Acatistului Sfântului Nicodim. Alături de Înaltpreasfinția Sa a liturghisit Arhim. Ioachim Pârvulescu, starețul Mănăstirii Lainici și exarhul mănăstirilor din Arhiepiscopia Craiovei, Arhim. Vladimir Dărângă, marele eclesiarh al catedralei mitropolitane Sf. Mc. Dumitru din Craiova, părintele protosinghel Casian de la Mănăstirea Tismana, preacucernicul protoiereu Marian Mărăcine, împreună cu un sobor ales de preoți, diaconi și arhidiaconi. Răspunsurile de la strană au fost date de către un grup de teologi condus de către Asist. Univ. dr. Victor Șapcă.

În cuvântul de învățătură adresat maicilor de la Mănăstirea Tismana, dar și credincioșilor prezenți în biserică la sfânta slujbă, ÎPS Irineu a vorbit mai întâi despre taina întrupării Fiului lui Dumnezeu. Sărbătoarea Nașterii Domnului Hristos nu este un gest comemorativ sau de amintire ci este un praznic mereu prezent. Prin nașterea Sa, prin asumarea și primirea firii omenești, Hristos a vindecat lumea și creația din interior. De remarcat că Hristos, Cuvântul lui Dumnezeu, S-a întrupat nu din cauza păcatului, ci datorită iubirii ascultătoare față de Tatăl cel ceresc: „Păcatul nu L-a îndemnat pe Dumnezeu să vină mai degrabă la neamul omenesc, ci iubirea de oameni a lui Dumnezeu este motivul pentru care Fiul lui Dumnezeu Se întrupează. Nici greșeală, nici rătăcirea nu sunt cele care au cauzat venirea Fiului Tatălui, ci iubirea Lui nemărginită. Chiar dacă omul nu ar fi căzut în păcat, Cuvântul Tatălui s-ar fi întrupat pentru mântuirea noastră. Pentru că Adam a căzut în păcat, această înomenire a Fiului lui Dumnezeu a fost cuprinsă de mare suferință prin cruce, prin răstignire și prin moarte”.

Mai departe, Părintele Mitropolit a scos în evidență virtutea ascultării. Dacă Fiul lui Dumnezeu a ascultat de Tatăl Său, mai apoi Maica Domnului, Fecioara Maria, poate fi considerată fiică prin excelență a ascultării. De asemenea, tot ca model de ascultare față de Dumnezeu este și Sfântul Nicodim: „În mod deosebit, în ziua de astăzi cinstim pe unul dintre cei mai mari ascultători ai Cuvântului lui Dumnezeu și împlinitori ai Evangheliei Mântuitorului Iisus Hristos. Sf. Nicodim a ascultat Cuvântul lui Dumnezeu din fragedă copilărie, la biserică fiind cu luare aminte la cuvintele Evangheliei și atât de mult s-au prins în sufletul său curat încât atunci când a ajuns la vârsta adolescenței, a plecat din familie și a mers la Sfântul Munte Athos, unde a intrat în viața călugărească ca să se dedice întru-totul ascultării lui Dumnezeu”.

Nu înainte de încheiere, ÎPS Irineu a vorbit despre ascultare ca vot monahal. Alături de castitate și de sărăcie, ascultarea este atributul celui care își asumă viața călugărească. Regulile călugărești ale Sfântului Nicodim, moștenire peste veacuri în Mănăstirea Tismana, sunt toate clădite pe ascultare. „Oricine crede că poate să trăiască fără ascultare, se înșală și este înșelat și de diavolul, pentru că numai în ascultare rodim. Atunci când ne consultăm unii cu alții, când ne spovedim, când cerem duhovnicului nostru sfat, în momentul acela înțelepciunea lui Dumnezeu pune în inima celui pe care îl consultăm cuvântul adevărului. Cel care este iubitor de sine, iubitor de stăpânire, mândru, trufaș și semeț, nu numai că pierde darul lui Dumnezeu, dar pierde ceea ce este cel mai important lucru din viața sa, adică mântuirea”.

După Sfânta Liturghie și după predică, întregul sobor de preoți și diaconi, alături de Părintele Mitropolit Irineu, au mers în afara bisericii sfintei mănăstiri pentru a săvârși slujba de sfințire a apei. Apoi, în trapeza mare a mănăstirii a urmat o agapă frățească, prilej cu care s-au cântat colinde tradiționale românești.

(Prof. Doru Marcu)