În Duminica a XI-a după Rusalii, Înaltpreasfințitul Dr. Irineu, Arhiepiscopul Craiovei și Mitropoliei Olteniei a săvârșit sfânta slujbă a Liturghiei ortodoxe la Mănăstirea Sadova, înconjurat de un ales sobor de preoți și diaconi, alături de Preacucernicul Părinte Consilier Grigore Vulcănescu.
În această zi de prăznuire a învierii Mântuitorului Hristos, Biserica Ortodoxă a rânduit să se citească în sfintele locașuri pericopa evanghelică de la Matei, capitolul 18, versetele 23-35, unde găsim relatată pilda datornicului nemilostiv. În acest sens, predica ÎPS Irineu a fost una exegetică, punând accent pe aplicabilitatea pildei pentru fiecare creștin fie el cleric sau simplu credincios.
Din textul evanghelic am ascultat cum anume un datornic primește milostivirea Stăpânului, căruia îi datora o sumă importantă de bani, însă uită să ofere la rândul său milostivirea unui frate de-al său, care îi datora o sumă infinit mai mică. Cu durere mare, Stăpânul află de răutatea datornicului și revine asupra deciziei de a-l absolvi de datorie tocmai pentru a ne arăta că în pedagogia Sa, condiționează iertarea noastră de iertarea pe care și noi o oferim celor care ne greșesc nouă.
Fără îndoială, parabola aceasta se adresează și nouă astăzi. „Aceste cuvinte ale Mântuitorului Hristos ar fi suficiente pentru ca noi să plecăm de aici de la sfânta slujbă din această mănăstire și să ne facem un proces de conștiință. Cât suntem noi de datori lui Dumnezeu? El ne-a dat viață, ne-a dat sănătate, ne crește, ne poartă de grijă, ne dă înțelepciune, ne dă darul vederii, ne dă darul gustului, ne dă darul mersului și atâtea lucruri pe care noi nu le plătim și niciodată nu le răscumpărăm față de Mântuitorul Hristos. Cu toate acestea, noi mai suntem și păcătoși, suntem și nemulțumitori, suntem nerecunoscători. Mai mult decât atât, nu ne întoarcem la Dumnezeu cu pocăință”.
Morala acestei pilde o regăsim și în rugăciunea domnească Tatăl nostru. Conștienți sau nu, de fiecare dată când rostim aceste cuvinte către Tatăl cel ceresc, Îl rugăm pe acesta să ne ierte de greșelile noastre, așa cum și noi iertăm pe cei care ne-au greșit nouă. Ori iertarea care o dăm aproapelui trebuie să izvorască din inimă, adică să fie desăvârșită și din dragoste. Numai atunci vom putea primi pe Dumnezeu cel milostiv și îndurat. „Unde dorim să se așeze Dumnezeu câtă vreme în inima noastră este numai răul, urâtul și răutatea? Dacă scoatem toate acestea din suflet, vom găsi că se așază și domnește pacea în interiorul nostru”.
În finalul cuvântului de învățătură, ÎPS Părinte Mitropolit Irineu a vorbit de singurătatea iadului, care nu este altceva decât incapacitatea omului de a ierta și de a fi în comuniune cu Dumnezeu. „Atunci când nu ierți, te înstrăinezi, te îndepărtezi, devii singur și cât e de tristă și urâtă singurătatea. Dacă cineva nu te vizitează, dacă cineva nu te cercetează, parcă simți că te-a uitat și lumea și Dumnezeu”. Leacul acestei singurătăți este participarea în comuniune și dragoste la viața Bisericii, Trupul tainic al Domnului Iisus Hristos, care ne cheamă duminică de duminică la împărtășirea de harul dumnezeiesc, prin prezența la dumnezeiasca Liturghie.
Doru Marcu