MSN

26.03.2015 – Tradiţii despre credinţă, viaţă şi moarte în Gorj: Pădurile de cruci din satele comunei Vladimir

Comuna Vladimir, judeţul Gorj, este încă un loc unde sătenii păstrează tradiţiile strămoşeşti, în special pe cele legate de moarte, nuntă şi botez, cele mai importante momente ale vieţii omului pe pământ. Unul dintre aceste obiceiuri este acela al „crucilor de jurământ“, amplasate la marginea drumului, de unde şi sintagma „pădurile de cruci de pe marginea drumului“. Cei care nu au mai văzut atâtea cruci de lemn colorat la un loc, înşirate ca banii într-o salbă, se miră de fiecare dată!

Moartea este momentul iminent al trecerii dincolo, este marcat prin rituri arhaice, care au funcţii duble şi care nu sunt niciodată uitate. Funcţiile acestora, spune părintele Dragomir Ţicleanu din Parohia Frasinu a comunei Vladimir, sunt acelea de a asigura integritatea mortului în viaţa de apoi şi de a apăra sănătatea celor rămaşi în viaţă. Lumânarea aprinsă la căpătâiul celui muribund are rolul de a-i lumina acestuia drumul, calea spre viaţa de apoi, iar ceara care se arde şi se distruge şi flacăra care se înalţă exprimă dubla natură a lui Hristos: umană şi dumnezeiască. „Este mare păcat ca cineva să moară fără lumânare, iar când se întâmplă acest lucru, cei rămaşi în viaţă, rudele celui plecat dintre noi, dau lumină de pomană de Paşte. Adică, în noaptea cea mai importantă pentru creştini, noaptea Învierii lui Hristos, rudele celor morţi fără lumină dau de pomană lumânări aprinse sau chiar lumânarea mare, cea cu care preotul dă lumină credincioşilor“, a spus părintele Dragomir Ţicleanu.

Crucile de jurământ de pe marginea drumului

Pe marginea mai tuturor drumurilor din comuna Vladimir, trecătorii zăresc „crucile de jurământ“ sau „casele sufletelor celor plecaţi“. Sunt cruci de lemn, arhaice, pictate de rudele celor morţi sau de pictorul satului, un om priceput şi cunoscător al tradiţiei strămoşeşti şi nu sunt mai înalte de un metru. Multe sunt vopsite cu albastru, precum cerul senin de vară şi poartă cu seninătate chipul sfânt al lui Iisus Hristos sau al Maicii Sale. Crucea de jurământ, spune părintele Dragomir Ţicleanu, se pune la pomana de 40 de zile a celui plecat dintre cei vii, atunci când se face şi pomana de şase săptămâni şi când rudele dau de pomană pat, masă, haine şi alte obiecte. „La mine la Ţicleni, unde m-am născut, nu există acest obicei. Aici am aflat de la enoriaşi că sufletul, după ce iese din trup, se plimbă 40 de zile, după care se înalţă la cer. Crucile de jurământ au mai multe semnificaţii în această zonă. Unii săteni spun că fiecare om în viaţa sa face jurăminte strâmbe şi această cruce are rolul de a-l absolvi de acele jurăminte, alţii spun că este o cruce de pomenire care se pune pe marginea drumului pentru ca trecătorii să îşi amintească de cel trecut în nefiinţă. Se mai pun cruci, dar mai mici ca dimensiune, în copaci, la fântânile care se slobozesc – adică se sfinţesc la şase săptămâni de la deces, avem şi în curtea unor biserici. Cele mai multe sunt pe marginea drumului“, a declarat preotul Ţicleanu. În comuna Vladimir există cruci de jurământ vechi poate şi de 200 de ani. Peste altele au trecut doar câteva luni. Cert este că obiceiul acestora se păstrează cu sfinţenie de localnici.

Troiţele, în amintirea celor dispăruţi

La răscruci de drum sau lângă fântâni, localnicii din Vladimir pun, cu diverse ocazii, troiţe masive din lemn, sculptate de meşteri pricepuţi. Troiţele reprezintă o practică la fel de veche precum cea a crucilor de jurământ şi reprezintă Treimea Sfântă. Sunt apărate de ploi prin două scânduri puse deasupra, ca acoperiş. „Crucea aminteşte supliciul lui Hristos, creştinismul adăugând crucii o valoare spirituală. Crucea semnifică mântuirea“, spune părintele Dragomir Ţicleanu. Obiceiurile de la moartea unui creştin sunt rituri străvechi, tradiţii pe care tăvălugul civilizaţiei contemporane nu şi-a pus amprenta, iar reamintirea lor este un pas necesar spre întoarcerea la valorile esenţiale ale spiritului nostru.

Maria Ţicleanu